La Pasche di Armando
scritto da furlan il mercoledì, 28 marzo 2007 ,12:57
O soi stât a cjatâ Armando, aromai la memorie storiche dal mê paîs. Lui puar, al à i soi fastidiis, nol sint e al à dificoltât a concentrâsi. I ai domandât cemût che a vivevin la Pasche cuant che al jere zovin, ven a stâi intai ains trente e cuarante. Us conti ce che mi à dit:
“Par solit par Pasche o fasevin lis scovis di saròs par là a vendilis e no vevin masse timp, ancje se o levi a cjantâ te cantorie de glesie. Pal gustâ di Pasche si copave une gjaline, come cuant che un al jere malât, ma no simpri. Il vistît gnûf lu si screave plui a Nadâl, ma ancje no. Lis scarpis a jerin simpri chês fin che no si fruiavin.
Il muini al veve une cjane gargane lungje e a no fruts nus deve cun chê, al deve un poc a câs e cualchidun a nol leve a funzion par no cjapâlis.
Il dolç di Pasche al jere une fuiace di pan dolç, ma al jere piçul, no o jerin in masse e al durave poc. A Pascute si leve intal prât dal Siôr e si zuiave a smicjâ cuntun becin di minûts l'ûf dûr poiât sul prât. A cui che i restave il becin incjastrât intal ûf, lu cjoleve e se lu mangjave.
Urbino al sunave la armoniche, Delfino al cjantave e Marie e vendeve narants. Borgnul, il paron dal cjamp, al vignive a parânus vie ma o jerin in ducj dal paîs e al restave in fraie ancje lui."
“Par solit par Pasche o fasevin lis scovis di saròs par là a vendilis e no vevin masse timp, ancje se o levi a cjantâ te cantorie de glesie. Pal gustâ di Pasche si copave une gjaline, come cuant che un al jere malât, ma no simpri. Il vistît gnûf lu si screave plui a Nadâl, ma ancje no. Lis scarpis a jerin simpri chês fin che no si fruiavin.
Il muini al veve une cjane gargane lungje e a no fruts nus deve cun chê, al deve un poc a câs e cualchidun a nol leve a funzion par no cjapâlis.
Il dolç di Pasche al jere une fuiace di pan dolç, ma al jere piçul, no o jerin in masse e al durave poc. A Pascute si leve intal prât dal Siôr e si zuiave a smicjâ cuntun becin di minûts l'ûf dûr poiât sul prât. A cui che i restave il becin incjastrât intal ûf, lu cjoleve e se lu mangjave.
Urbino al sunave la armoniche, Delfino al cjantave e Marie e vendeve narants. Borgnul, il paron dal cjamp, al vignive a parânus vie ma o jerin in ducj dal paîs e al restave in fraie ancje lui."





